În 1898, Sir Oliver Lodge din Marea Britanie&a luat principiul difuzorului telefonic cu un pas mai departe și a inventat cornul conic, care este foarte asemănător cu cornul modern familiar. Această invenție determină structura a 99% din difuzoarele moderne cu bobină mobilă, pe care Sir Oliver Lodge le numește&„telefonul roaring &”; Dar această invenție nu a putut fi folosită, pentru că tubul cu vid tripolar nu a fost inventat decât în 1906 în Lee De Forest și au trecut câțiva ani până să poată fi realizat un amplificator utilizabil, așa că cornul con nu a devenit popular până în anii 1930.
Douăzeci și cinci de ani mai târziu, în anii 1920, a apărut radioul. CW Rice și EW Kellogg au publicat lucrarea lor de epocă"New Non-Number Carbon-type Unit", care detaliază difuzorul radiant direct. Folosind această teorie, difuzorul Radiola 104 a fost popular în Statele Unite. Principiile de bază ale difuzoarelor electrice nu s-au schimbat în ultimele decenii, ci doar detalii de design și componente îmbunătățite. Gama de răspuns în frecvență intervalul dinamic și alte aspecte ale produselor mai vechi au fost o dezvoltare considerabilă. Difuzor electric cu structură simplă, calitate excelentă a sunetului, cost redus, dinamică mare a devenit curentul curent pe piață.